Ai simtit cum pamantul iti fuge de sub picioare? Cum decazi din locul inalt al fericirii in care te aflai? Cum te apasa durerea din piept asa cum nicio durere fizica nu te-a incercat vreodata? Ai simtit cum ai da orice pentru ca o prapastie sa se deschida chiar acolo, chiar atunci, ca sa te inghita si sa-ti inghita durerea, rusinea, neputinta, confuzia, uimirea, ecoul surd al multor, multor “de ce”-uri pe care nu mai ai puterea sa le murmuri?Iti rupe lumea intreaga si o arunca bucatele de hartie in univers, te zguduie, te ia de mana si iti arata: “asa, fata mea, asa este de fapt viata:. Sfarsitul iubirii face din posibil imposibil. S-a incheiat “totul” care a fost al meu... iubirea, povestea, dorinta unui biet om de a mai crede vreodata in iubire, cuvant trecator si mincinos. Eu nu o sa mai fiu niciodata aceeasi. Ma veti contrazice... Vei spune ca fericirea revine sub o alta forma in viata fiecaruia... timpul se asterne peste amintiri... uiti, te lasi purtat de alte valuri, te inghit alte mari, alte perspective, un altfel de viitor se prabuseste peste sperantele tale. Cladesti. Construiesti. Se darama tot. Ramai cu regretul.. se duce si regretul... reconstruiesti, cu mai multa atentie, cu o mai mare frica, cu aceeasi dorinta de a iubi si aceeasi inconstienta a celui care se indragosteste. Asa spun toti. Eu nu cred nimic din toate acestea. Cred in finalurile pecetluite, inchise, pe care nu le mai poti niciodata transforma in inceputuri. As da insa totul din ceea ce mi-a mai ramas pentru a afla un raspuns...