miercuri, 25 august 2010

Ganduri...


Ganduri...
        O noua coala-ultima din top,un nou pix-cele 5 nu au fost destul de bune;),dar povestea e aceeasi : incep sa scriu,dupa juma' de pagina  imi dau seama ca am gresit sau ca ceva  nu suna bine. Schimb.Incep sa scriu din nou,dar observ ca nu exprim ceea ce vreau,sunt prea dura din nou. Pun punct,o mototolesc si o iau de la capat...Cat o sa continui asa? Cand o sa incetez sa comentez totul,sa mai fiu asa dura?
                          NICIODATA!!!!
        Asta ar fi un raspuns ...dar nu al meu. Pentru mine nu exista niciodata-totul este posibil,deci daca ma chinui o sa reusesc.Dar pana atunci....
        O noua coala,un nou pix....aceeasi poveste.


"Am sa mor!!!"Hmm... replica foarte cunoscuta de adolescenti. Da, intradevar,toti murim,dar nu la 13-14 ani.Atunci deabea mergem la scoala sau mai bine zis asa ar trebui sa mergem.Nu sa ne indragostim de fiecare creatura care trece prin fata noastra si ni se pare ca are trasaturi frumoase,apoi sa murim la fiecare 5 minute.
Eu m-am considearat copil la varsta aia,[...si acum ma consider copil,desi am ceva ani in plus],dar acum copiii sunt copii doar cand fac vreo prostie si "vreau sa se scoata"....Acum esti copil pana mergi la gradinita.Atunci iesi in lume:)),ai telefon mobil,calculator,esti "bazat" ce mai.Si cand ai 20 de ani iti dai seama ca tuh nu ai fost copil,iar acum e tarziu,prea tarziu.
Cand erai mic vroiai sa sti totul,te interesai de orice.Acum e tarziu sa nu-ti mai pese de nimic.Te maturizezi.Nu mai esti copil.Esti socat?...si eu sunt.Bun venit pe pamant...mai bine zis bun venit in Romania!!!Mda... ai nevoie de bani,trebuie sa mergi la faculta',sa-ti faci un rost in viata.Acum luptate!!!E singura ta sansa sa supravietuiesti.




                                                                                         ELLA

miercuri, 11 august 2010

Te iubesc!

''Cine ar fi crezut ca voi ajunge sa te iubesc atat de mult?...cine ar fi crezut ca orele se vor transforma in minute si minutele in secunde atunci cand sunt cu tine?... cine ar fi crezut ca iti voi simti dorul chiar daca abia ai plecat de langa mine?..cine ar fi crezut ca am sa-ti ador zambetul...parfumul...ochii, buzele?...
Cine ar fi crezut ca-mi vei bantui fiecare vis, chiar si pe cel care il am cu ochii deschisi?...
Cine?...''  

                                 O.

Nu mai stim ce sa facem azi!

''Tu, suflet cuminte, iubesti pe mama nestatorniciei si a imprevizibilului. Te-ai ales cu o pacoste, vei avea o viata zbuciumata. Dar stii ce? Nu vom fi comuni, nu vom suferi ca „nu mai stim ce sa facem azi!”, pentru ca noi n-am stiut niciodata ce urmeaza sa facem. Ma consoleaza gandul ca tu nu vei obosi.
 Eu obosisem, eu! Si am vrut sa renunt. E un moment de slabiciune amar, care ma dezgusta. Nu-mi imaginam ca voi spune vreodata „Renunt!”. Si nicidecum ca-mi voi gasi puterea in tine. Iubirea inseamna echilibru. Eu te-am ajutat sa te ridici, iar cand a venit randul tu, m-ai inaltat. Iti multumesc!
 Sunt obosita. As vrea sa dorm o luna, o luna fara o zi, apoi sa ma trezesc langa tine. Asteapta-ma, copil, ma intorc la tine! Te iubesc.''

2

    Se aude soneria, trezindu-l din somn. Priveste ceasul... este ora 3, aproape... Cine poate fi la ora asta? se intreaba buimacit. Inca nu s-a trezit, dar se ridica  din pat si merge spre usa. Deschide... O vede in fata pe ea, stand neclintita cu ochii ei mari si negri, cu un zambet cald, asa... cum este ea de obicei.El zambeste, nici nui trecea prin cap ca putea fi ea la ora asta.Se trezeste instantaneu. Dar totusi, nu viseaza?
    -Iarta-ma ca te-am trezit... dar... imi era prea dor de tine!
 Intra inauntru, el inchizand usa. Nu stie ce sa-i zica, l-a uimit complet.Nu mai are cuvinte...Simte o bucurie atat de mare ca o vede. Si lui ii era dor de ea, foarte dor... Nici acum nu s-a putut obisnui cu gandul ca trebuie sa fie despartiti. Ea isi lasa geanta, isi da paltonul jos,desfacandu-si si fularul.El isi aseaza mainile imprejurul gatului ei sarutand-o tandru.
 -Ma uimesti, nu ma asteptam de la tine sa vi. Cu ce ai venit atata drum? Si la ora asta?
 -Pai am luat un taxi.
 -La ora asta?Cred ca ai platit o avere ca sa ajungi aici.
 - Mai conteaza? Nu te bucuri  ca ma vezi?
     El o i-a in brate .O strange. O strange ''moale'' cum obisnuia ea sa-i zica.
-Normal ca ma bucur, te ador, te iubesc, sunt uimit ca ai facut asta, ca ai venit pana aici, singura...sunt foarte palcut uimit.Hai, intra! sa nu mai stam aici la usa, hai in dormitor. Vrei ceva sa bei? sa mananci?
-Nu, vreau doar sa stai langa mine.
    El se aseaza langa ea, o invaluie cu plapuma...o incalzeste.
-Povesteste-mi!
-Pai imi era urat singura, nu mai am pe nimeni acum ca tu ai plecat...Imi era un dor nebun de tine, si stiu ca te-am sunat azi de vreo 20 de ori da nu mi-a ajuns.
-Pai veneam week-end-u asta acasa...oricum.Si nu este bine sa umbli singura noaptea, cu taxi, atata drum.
-Voiam sa fac ceva extravagant, sa risc, sa ies din monotonie ca ma omoara.Zile care nu mai sunt la fel.Colegii imi spun ca m-am schimbat, ca nu mai sunt aceeasi de cand ai plecat. Mi-e frica.
-Frica? De ce?
-Ca o sa ne racim, ca nu o sa mai fim aceeasi ,  ca o sa ne schimbam.
-Nu poti sti asta...
-Dar nu poti sti nici ca nu va fi asa... 
-Si mie mi-e greu fara tine.
      Incepe si o saruta. Apasat! Incitant! Isi coboara buzele umede pe gatul ei, ea geme usor de placere.Apoi urca spre ureche, o saruta, ea ii simte respirul... e atat de necontrolabil.
-Te iubesc! ii sopteste el!
  Ea zambeste, si ii raspunde:
 -Eu te iubesc si mai mult!
 Mana lui aluneca  usor pe sanii ei,mai jos, patrunzand pe sub bluza, atingandu-i pielea fina.
Ea il prinde de ceafa,si il trage inspre ea incepand sa ii atinga buzele cu buzele ei atat  de fierbinti!
Se pierd amandoi in atata dragoste si pasiune. Hainele ei au disparut.Sunt doar ei, ei intr-un pat pe o lume necunoscuta.E ca si cand timpul s-a oprit in loc.Pentru ei...Asta ere marea lor dorinta, sa opreasca timpu, sa fie liberi... intr-o lume asa nebuna si agitata.Nimic nu mai exista acum pentru fiecare din ei decat celalalt. Se completeza si totusi sunt atat de... la fel.
   Printre atatea mangaieri, soapte,atingeri pasionale se privesc... cu toate ca in jur este intuneric, ei se vad, se stiu, se cunosc,isi stiu miscarile, expresiile fetei, zambetul ei, privirea lui ucigator de plina de dragoste. Sunt doi tineri pierduti, cazuti in aceasta lume, in acest pat.Ce a urmat apoi a fost doar pasiune, dragoste, amor, sentimente de nedescris...Au adormit impreuna, imbratisati,respiratia nici nu li se simtea.
    Deja era dimineta,alarma de la telefon a inceput sa sune.E ora 7.30.Timpul nu a fost oprit, a fugit ca un nebun, ei doar l-au ignorat.El trebuie sa plece.
-Ia-ti o zi libera, hai sa stam, sa lenevim, sa nu iesim azi deloc afara...
-Nu pot, am un examen azi...
Ea ofteaza...Timpul fuge iar...

marți, 10 august 2010

Minti murdare facute praf

Uita de tot, Uita de lume, de sentimente, de suflete pereche, de soapte la ureche
Fii rece, nu lasa pe el sa te`ntunece…Mi`am zis....
Acum stiu tot ce`i frumos repede trece
Si de ce tu? De ce asa? De ce nu poti fi altcumva?
De ce te ascunzi in mintea ta, iar pe mine ma uiti intr`un pat langa tine
In aer arunci niste vorbe inutile
Ai o multime de motive dar de fapt n`ai nimic
Suntem doar noi 2, intr`o camera plina de praf
La fel de goi in amintiri si`n fapte  

Poate ar fi mai bine sa vorbim deschis,
Hai sa vedem daca m`am schimbat

Ca..raman putin pe loc incerc sa meditez
Sunt intre bine si rau si nu pot sa ma controlez
Pentru tine poate e prea greu sa iubesti
La fel de greu cand ma gandesc ca poate n`o sa reusesti

Vezi tu..atat am asteptat sa vedem daca`ntelegi
Ca poti sa ai tot ce`ti doresti daca stii ce sa alegi.
Te las pe tine sa ma`ntepi cu un ultim ac
Cu ultimul cuvant care iti trece prin minte
O minte bolnava, facuta praf de regrete
Si de ce regreti? De ce noi? De ce asa?
De ce nu poti schimba chiar acum ceva?



joi, 5 august 2010

Putere atat cat sa nu pieri..

 Ai in tine atatea sentimente, ganduri, dar nu sunt cuvinte  sa le spui.Uneori simti ca acesta nu este locul tau. E ca si cum ai fi o pasare, frumoasa, alba, cu aripi mari,  zburand cu stolul tau, si dintr-o data ceva te loveste. Ca un glont..., si cazi la pamant singur,lasat in urma, parasit.Parasit  intr-o lume neagra , rea ,urata. vrei sa zbori, sa ajungi langa ai tai, dar iti dai seama ca nu mai ai aripi. Ai da orice sa ajungi acolo, langa ai tai, dar nu mai poti si ei nu se mai intorc dupa tine, singur... Ai putea sa te resemnezi , sa-ti creezi o alta viata dar oare va mai fi la fel? Nu, niciodata! Si, totusi...Incepi, usor, usor...Parca iti cresc picioare, nu sunt la fel ca aripile dar poti pasi.Un pas, doi, incepi sa alergi, sa simti adierea usoara a vantului, miresme necunoscute pana acum...
    Incepi sa-ti creezi un alt ''stol'', o alta familie. incerci sa uiti dar asta iti va fi imposibil... Ajungi sa te prefaci, si uneori iti iese atat de bine incat te pacalesti si pe tine pentru scurt timp, atat de bine incat nu mai dai nici un semn ca-ti lipseste ceva.Lumea te crede fericit... ajungi si tu sa crezi ca asta este fericirea.Si totusi lipseste ceva... M-a intrebat: ''-Ce?''. ''-Nu stiu...'' dupa cum am mai spus  nu exista cuvinte ca sa exprime asta... ''-Nu se poate!'' . ''-Vreau doar sa ma asculti, sa-mi asculti linistea, sa ma privesti in ochi, si sa ma intelegi, ti-e imposibil, stiu...'' Te-ai simtit vreodata ca esti plin? Ca ai inghitit atata durere, neferifire, lacrimi pana cand iti vine sa te ineci? Ca iti vine sa urli, dar iti dai seama ca nu mai ai glas? Ca vrei sa fugi dar picioarele ti-s paralizate? Ca ai vrea sa imbratisezi pe cineva dar iti dai seama ca esti singur? Vrei sa vezi culorile dar iti dai seama ca te inconjoara o bezna din care nu poti gasi usa care sa te scoata la lumina.   Si deodata ceva s-a intamplat, ajungi sa iubesti... nu ca inainte, cand zburai, dar iubesti. Probabil chiar mai mult , nu-ti poti da seama. Cand viata incepe sa ti se schimbe, in ceva cat de cat bun, ceva te-a atins. Ceva rau... nu mai poti alerga, te tarasti. Nu mai simti adierea vantului ci doar pamantul rece, nu mai esti  tu... Ce s-a intamplat? Cu ce ai gresit? Unde drumul s-a pierdut? Ce poti face?''- Nimic...'' .'' -Nimic?'' ''-Doar sa incerci sa supravietuiesti. Viata este, este... ceva... Nu stiu ce , o lupta , o batalie, un razboi, o furtuna. Dar mai rasare si soarele uneori. Tine putin  dar te face sa zambesti. Iti da putere atat cat sa nu pieri...''

marți, 3 august 2010

Atunci in acea zi neagra sufletul meu s-a pierdut pentru totdeauna.