2

    Se aude soneria, trezindu-l din somn. Priveste ceasul... este ora 3, aproape... Cine poate fi la ora asta? se intreaba buimacit. Inca nu s-a trezit, dar se ridica  din pat si merge spre usa. Deschide... O vede in fata pe ea, stand neclintita cu ochii ei mari si negri, cu un zambet cald, asa... cum este ea de obicei.El zambeste, nici nui trecea prin cap ca putea fi ea la ora asta.Se trezeste instantaneu. Dar totusi, nu viseaza?
    -Iarta-ma ca te-am trezit... dar... imi era prea dor de tine!
 Intra inauntru, el inchizand usa. Nu stie ce sa-i zica, l-a uimit complet.Nu mai are cuvinte...Simte o bucurie atat de mare ca o vede. Si lui ii era dor de ea, foarte dor... Nici acum nu s-a putut obisnui cu gandul ca trebuie sa fie despartiti. Ea isi lasa geanta, isi da paltonul jos,desfacandu-si si fularul.El isi aseaza mainile imprejurul gatului ei sarutand-o tandru.
 -Ma uimesti, nu ma asteptam de la tine sa vi. Cu ce ai venit atata drum? Si la ora asta?
 -Pai am luat un taxi.
 -La ora asta?Cred ca ai platit o avere ca sa ajungi aici.
 - Mai conteaza? Nu te bucuri  ca ma vezi?
     El o i-a in brate .O strange. O strange ''moale'' cum obisnuia ea sa-i zica.
-Normal ca ma bucur, te ador, te iubesc, sunt uimit ca ai facut asta, ca ai venit pana aici, singura...sunt foarte palcut uimit.Hai, intra! sa nu mai stam aici la usa, hai in dormitor. Vrei ceva sa bei? sa mananci?
-Nu, vreau doar sa stai langa mine.
    El se aseaza langa ea, o invaluie cu plapuma...o incalzeste.
-Povesteste-mi!
-Pai imi era urat singura, nu mai am pe nimeni acum ca tu ai plecat...Imi era un dor nebun de tine, si stiu ca te-am sunat azi de vreo 20 de ori da nu mi-a ajuns.
-Pai veneam week-end-u asta acasa...oricum.Si nu este bine sa umbli singura noaptea, cu taxi, atata drum.
-Voiam sa fac ceva extravagant, sa risc, sa ies din monotonie ca ma omoara.Zile care nu mai sunt la fel.Colegii imi spun ca m-am schimbat, ca nu mai sunt aceeasi de cand ai plecat. Mi-e frica.
-Frica? De ce?
-Ca o sa ne racim, ca nu o sa mai fim aceeasi ,  ca o sa ne schimbam.
-Nu poti sti asta...
-Dar nu poti sti nici ca nu va fi asa... 
-Si mie mi-e greu fara tine.
      Incepe si o saruta. Apasat! Incitant! Isi coboara buzele umede pe gatul ei, ea geme usor de placere.Apoi urca spre ureche, o saruta, ea ii simte respirul... e atat de necontrolabil.
-Te iubesc! ii sopteste el!
  Ea zambeste, si ii raspunde:
 -Eu te iubesc si mai mult!
 Mana lui aluneca  usor pe sanii ei,mai jos, patrunzand pe sub bluza, atingandu-i pielea fina.
Ea il prinde de ceafa,si il trage inspre ea incepand sa ii atinga buzele cu buzele ei atat  de fierbinti!
Se pierd amandoi in atata dragoste si pasiune. Hainele ei au disparut.Sunt doar ei, ei intr-un pat pe o lume necunoscuta.E ca si cand timpul s-a oprit in loc.Pentru ei...Asta ere marea lor dorinta, sa opreasca timpu, sa fie liberi... intr-o lume asa nebuna si agitata.Nimic nu mai exista acum pentru fiecare din ei decat celalalt. Se completeza si totusi sunt atat de... la fel.
   Printre atatea mangaieri, soapte,atingeri pasionale se privesc... cu toate ca in jur este intuneric, ei se vad, se stiu, se cunosc,isi stiu miscarile, expresiile fetei, zambetul ei, privirea lui ucigator de plina de dragoste. Sunt doi tineri pierduti, cazuti in aceasta lume, in acest pat.Ce a urmat apoi a fost doar pasiune, dragoste, amor, sentimente de nedescris...Au adormit impreuna, imbratisati,respiratia nici nu li se simtea.
    Deja era dimineta,alarma de la telefon a inceput sa sune.E ora 7.30.Timpul nu a fost oprit, a fugit ca un nebun, ei doar l-au ignorat.El trebuie sa plece.
-Ia-ti o zi libera, hai sa stam, sa lenevim, sa nu iesim azi deloc afara...
-Nu pot, am un examen azi...
Ea ofteaza...Timpul fuge iar...