Ai in tine atatea sentimente, ganduri, dar nu sunt cuvinte sa le spui.Uneori simti ca acesta nu este locul tau. E ca si cum ai fi o pasare, frumoasa, alba, cu aripi mari, zburand cu stolul tau, si dintr-o data ceva te loveste. Ca un glont..., si cazi la pamant singur,lasat in urma, parasit.Parasit intr-o lume neagra , rea ,urata. vrei sa zbori, sa ajungi langa ai tai, dar iti dai seama ca nu mai ai aripi. Ai da orice sa ajungi acolo, langa ai tai, dar nu mai poti si ei nu se mai intorc dupa tine, singur... Ai putea sa te resemnezi , sa-ti creezi o alta viata dar oare va mai fi la fel? Nu, niciodata! Si, totusi...Incepi, usor, usor...Parca iti cresc picioare, nu sunt la fel ca aripile dar poti pasi.Un pas, doi, incepi sa alergi, sa simti adierea usoara a vantului, miresme necunoscute pana acum...
Incepi sa-ti creezi un alt ''stol'', o alta familie. incerci sa uiti dar asta iti va fi imposibil... Ajungi sa te prefaci, si uneori iti iese atat de bine incat te pacalesti si pe tine pentru scurt timp, atat de bine incat nu mai dai nici un semn ca-ti lipseste ceva.Lumea te crede fericit... ajungi si tu sa crezi ca asta este fericirea.Si totusi lipseste ceva... M-a intrebat: ''-Ce?''. ''-Nu stiu...'' dupa cum am mai spus nu exista cuvinte ca sa exprime asta... ''-Nu se poate!'' . ''-Vreau doar sa ma asculti, sa-mi asculti linistea, sa ma privesti in ochi, si sa ma intelegi, ti-e imposibil, stiu...'' Te-ai simtit vreodata ca esti plin? Ca ai inghitit atata durere, neferifire, lacrimi pana cand iti vine sa te ineci? Ca iti vine sa urli, dar iti dai seama ca nu mai ai glas? Ca vrei sa fugi dar picioarele ti-s paralizate? Ca ai vrea sa imbratisezi pe cineva dar iti dai seama ca esti singur? Vrei sa vezi culorile dar iti dai seama ca te inconjoara o bezna din care nu poti gasi usa care sa te scoata la lumina. Si deodata ceva s-a intamplat, ajungi sa iubesti... nu ca inainte, cand zburai, dar iubesti. Probabil chiar mai mult , nu-ti poti da seama. Cand viata incepe sa ti se schimbe, in ceva cat de cat bun, ceva te-a atins. Ceva rau... nu mai poti alerga, te tarasti. Nu mai simti adierea vantului ci doar pamantul rece, nu mai esti tu... Ce s-a intamplat? Cu ce ai gresit? Unde drumul s-a pierdut? Ce poti face?''- Nimic...'' .'' -Nimic?'' ''-Doar sa incerci sa supravietuiesti. Viata este, este... ceva... Nu stiu ce , o lupta , o batalie, un razboi, o furtuna. Dar mai rasare si soarele uneori. Tine putin dar te face sa zambesti. Iti da putere atat cat sa nu pieri...''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu